miercuri, 8 septembrie 2010

Holland light. Prologue

-NU.
-Nu? Cum sa spui nu?
-Am spus 'nu', si 'nu' ramane. Nu cred ca e cazul sa reluam ideea. Asta avand in vedere faptul ca ar fi, probabil, a patra oara, si unele conversatii, oricat de inutile si stupide ar fi, au nevoie de o concluzie. Si, in plus, m-ai tot dus de nas. N-as fi fraiera sa las asta sa se intample din nou? Pentru, ehm, a patra oara?
-Nu tipa la mine!
-Nu-mi mai spune sa nu mai tip la tine in timp ce tu tipi la mine. Ceai?

Desigur, asa cum era de asteptat, ceaiul s-a transformat in ceai dansant, care, mai apoi, s-a transformat in 'a patra oara', care, spre dimineata s-a transformat in 'a cincea oara'.

3 A.M. : post-'a patra oara' :
- Faza e ca, prima oara mi s-a facut rau. Mancasem ceva aiurea.
- Mancasei? That's a first.
- Haha. Fara d-astea, not up to it. In fine, a doua oara m-a luat cu o depresie nasoala urat dupa, n-am iesit vreo luna din casa.
- Ai mancat ceva in tot timpul ala?
- Haha din nou. Da, o felie de paine o data la 2 zile.
- Mda, asa se explica. A treia oara stim cu totii ce s-a intamplat, nu-i asa?
- Daa, toti doi. Si ce anume se explica, if I may? Faptul ca pot fi trecuta ca imigrant somalez mai nou?
- Aah, nu, te-ai mai implinit de atunci.
- Ma rog, m-au tinut dupaia in spital pe o chestie tare.
- Se cheama morfina.
- Nu sunt incompetenta, stiu ce era. Stiam foarte bine. Mi-am intrat in rolul de pseudo-muribund ca sa mai primesc.
- Trebuia sa dai la actorie.
- Nu ar fi fost nevoie, am deja cazier de mare actrita. Distrugeam visele copiiilor. E aiurea sa ai concurenta inca de pe vremea cand esti un nimeni, un zero absolut.