- Seamana putin cu tine, daca stau sa ma gandesc.
- Vaai, draga mea, ce glume teribile faci! Esti o scumpa, mai ales cand gandesti asemenea lucruri despre persoana mea. Minunat, minunat, bravo! Acum, cine, mai exact e copilu'?
- Doamne, erai acolo cand ne-am cunoscut! Il stii doar, ala putin blond, doar putin.
- Draga mea, cunosc multi "putin blonzi", si nu imi place sa port discutii lungi la telefon, decat noaptea. E ora unsprezece!
- Bine, bine, daca insisti. E destul de inalt, pe la 1, 83. Cu aproximatie, zic. Parul nu foarte lung, si...
- Un nume are?
- Desigur ca are un nume! Ce om nu are un nume? Incerc sa mi-l amintesc si iti spun. Pana atunci, cum mai e blonduta ta?
- Foarte bine, foarte bine. Inavata repede, uita si mai repede, si isi aminteste prost. Am plecat degeaba de acasa. Imagineaza-ti, pentru o fetiscana. Mai e si blonduta!
- Da, si eu speram sa aiba ceva mai mult in cap. Asta inseamna ca te intorci acasa? Nu-mi raspunde.
- Nu-ti raspund. Ce sa caut eu acasa? Ce sa caut eu acasa, cu tine? Ce as vrea eu de la tine? Esti teribila, esti groaznica! Te urasc, nu pot sa te sufar.
- Sa inteleg ca iti cam lipseste ceva anume?
- Pai, sa zicem ca da.
- De dimineata o sa gasesti plicul de ceai langa pahar, pe masa. Al doilea pahar, de la stanga la dreapta. Sa nu ma trezesti.
- Desigur. Nu te mai intalnesti cu nimeni maine?
- Decat daca ma trezesc inainte sa pleci tu de acasa.
- Teribil.
- Ne vedem la pranz.
Q era groaznic, oribil. Atat de aranjat, de multe ori mai cochet decat mine. Teribil lucru pentru o femeie. Dar era al meu, si al multor femei, dar in mare, al meu. Mai gaseam din cand in cand cate o prietena care avea o prietena care. Tot asa. Si il trimiteam la ea. Mergea din placere, dar doar daca ii placea. Din fericire, s-a intors intreg de fiecare data, chair daca, uneori, mai venea cu cate-o indigestie. O greata teribila. Fetele astea din orasele mici. O greata teribila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu