marți, 11 martie 2014
2343
Noiembrie?
Mi-ar fi placut sa devin un fel de Joyce. Varianta feminina, de secol 21. O Joyce aparent banala, dar cu niste obiceiuri cel putin obscene si cu un talent iesit din comun. In schimb, sunt o James care pare iesita din comun, scoasa din toate tiparele, unsa cu toate alifiile, dar cu niste obiceiuri( daca le pot numi asa) care nu se apropie nici macar de sfera mundanului, iar singurul meu talent este ca spun lucrurilor pe nume, dar abia atunci cand repovestesc un dialog. Sau intr-o situatie ipotetica. I make a wonderful point cand vorbesc cu mine. Poate singurul lucru pe care il am in comun cu Joyce este imaginatia bogata, iar singurul lucru sigur despre imaginatia mea este acela ca e lenesa.
Revenind, totusi, la problema initiala, nu stiu daca m-am reapucat de scris din plictiseala sau doar pentru ca vreau sa demonstrez ceva, sau pentru ca e singurul lucru la care ma pricep(?) *. Nici acum nu stiu exact de ce scriu, sau de ce am scris vreodata( ce oribile sunt prioritatile astea). Mi-e frica sa nu cumva sa fac ceva de proasta calitate, chiar daca nu stiu nici macar daca ce am facut pana acum a fost bun sau doar a fost. Cert e ca nu seamana. Deloc. Prioritatile (serios?) au facut ca stilul (care?) si/sau tematica sa nu mai semene deloc. O fi si din chestie de personalitate multipla: azi sunt Henry Miller, maine Dostoievski, dar ieri am fost actrita/ model cu foarte multe perechi de pantofi care s-a culcat cu un actor pe care il uraste toata lumea. Poate e doar un exercitiu pana ajung la stilul ala perfect. Stilul ala care va remodela cultura universala. Stilul care ma va pune in aceiasi oala cu toti ceilalti nu-stiu-cate-mii de scriitori care au vrut sa faca asta la randul lor.
Am exersat tot felul de bazaconii. Cenacluri, cluburi literare, am trecut pana si prin oribila faza a blog-ului, la care m-am intors, ce bine. Cah. Am scris de toate. Am inceput cel putin trei viitoare "cel mai bun roman pentru adolescenti", dintre care unul la 12 ani pe hartie roz, vreo doua cronici care urmau sa fie reunite sub numele " Memoriile adolescentine ale unui om care dormea pe canapea", sau ceva de genul asta. Am cochetat si cu teatrul intr-o vreme (mare greseala). Poezia, totusi, nu s-a lipit niciodata de mine, si , ca sa ma exprim intr-o forma cat mai poetica:
poeziei nu-i
place de mine si nici
mie de ea punct
In cazul in care ceea ce scriu acum va fi vreodata publicat si supus criticilor literare, o sa va scutesc de o grija si voi explica tot ce e de explicat: nu ma omor dupa Joyce, mai ales ca tot ce am citit din el se rezuma la cateva pasaje din "Dubliners" si "Ulise" (nu ma duce capul atat de tare pe cat ma laud), si decenta lui corespondenta cu Nora, dar el pare un parametru bun. Adica toti stim ca e putin dubios, borderline genial. In ceea ce priveste haiku-ul de mai devreme, detin un bonsai pe nume Mao, dar asta nu inseamna nici ca am tendinte budiste, si, cu atat mai putin de celalalt fel. Inseamna doar ca realizez anumite conexiuni culturale, si ca o sa ma folosesc mereu de asta ca o scuza pentru toate prostiile pe care le spun( si mai ales pentru glumele care suna genial si sunt geniale doar la mine in cap).
*Nu stiu sigur ce sa zic despre asta. Daca scriam, inainte sa ma las, eram ori aclamata ori urata. In ambele cazuri, din tot sufletul, dar nu de foarte multi oameni. Totusi, totusi, atunci cand m-am oprit, nimeni nu s-a intrebat de ce. Eu ma intrebam, si nici acum nu stiu exact, cert e ca nimeni nu duce lipsa scrierilor mele, dar toata lumea spune "ea scrie frumos, le are cu papagalul", de parca nu m-am oprit niciodata. Cu siguranta e cel mai frumos compliment din lume, categoric. Poate ca se mint singuri, si ma mint si pe mine. Important e ca ei stiu.
miercuri, 15 ianuarie 2014
De ce am dormit toata adolescenta pe o canapea
sâmbătă, 28 mai 2011
Holland Light. Ep. 2
- Seamana putin cu tine, daca stau sa ma gandesc.
- Vaai, draga mea, ce glume teribile faci! Esti o scumpa, mai ales cand gandesti asemenea lucruri despre persoana mea. Minunat, minunat, bravo! Acum, cine, mai exact e copilu'?
- Doamne, erai acolo cand ne-am cunoscut! Il stii doar, ala putin blond, doar putin.
- Draga mea, cunosc multi "putin blonzi", si nu imi place sa port discutii lungi la telefon, decat noaptea. E ora unsprezece!
- Bine, bine, daca insisti. E destul de inalt, pe la 1, 83. Cu aproximatie, zic. Parul nu foarte lung, si...
- Un nume are?
- Desigur ca are un nume! Ce om nu are un nume? Incerc sa mi-l amintesc si iti spun. Pana atunci, cum mai e blonduta ta?
- Foarte bine, foarte bine. Inavata repede, uita si mai repede, si isi aminteste prost. Am plecat degeaba de acasa. Imagineaza-ti, pentru o fetiscana. Mai e si blonduta!
- Da, si eu speram sa aiba ceva mai mult in cap. Asta inseamna ca te intorci acasa? Nu-mi raspunde.
- Nu-ti raspund. Ce sa caut eu acasa? Ce sa caut eu acasa, cu tine? Ce as vrea eu de la tine? Esti teribila, esti groaznica! Te urasc, nu pot sa te sufar.
- Sa inteleg ca iti cam lipseste ceva anume?
- Pai, sa zicem ca da.
- De dimineata o sa gasesti plicul de ceai langa pahar, pe masa. Al doilea pahar, de la stanga la dreapta. Sa nu ma trezesti.
- Desigur. Nu te mai intalnesti cu nimeni maine?
- Decat daca ma trezesc inainte sa pleci tu de acasa.
- Teribil.
- Ne vedem la pranz.
Q era groaznic, oribil. Atat de aranjat, de multe ori mai cochet decat mine. Teribil lucru pentru o femeie. Dar era al meu, si al multor femei, dar in mare, al meu. Mai gaseam din cand in cand cate o prietena care avea o prietena care. Tot asa. Si il trimiteam la ea. Mergea din placere, dar doar daca ii placea. Din fericire, s-a intors intreg de fiecare data, chair daca, uneori, mai venea cu cate-o indigestie. O greata teribila. Fetele astea din orasele mici. O greata teribila.
miercuri, 4 mai 2011
Holland Light. Ep. 1
- Esti draguta tu asa, de fel. Dar... A, nu stiu, ai ceva. Dubios, mma rog, ahm...
Avea un ochi sui. Nu zic ca era deranjant, sau evident. Ii statea doar aiurea. Se uita putin aiurea. Ochiul lui aiurea. Asa se uita.
- Vorbesc serios. Adica, eu te-as lua acasa. Daca mi-ai da voie, desigur. Ca, no, nu pot sa, intelegi tu. Nu, n-as vrea sa fac asta.
- Doar nu te astepti sa te cred?
Bine-nteles ca nu mi-am stapanit chicotitul. De ce as fi facut-o? Oricum, el era nesigur de la inceput, acum avea si motiv sa fie. Si, pana la urma, nu era ca si cum eu as fi vrut asta. El, zic. Nu eu, eu nu aveam talentul de a ma pricopsi cu un barbat de dragul de a ma pricopsi cu un barbat. Mai ales unul asa, din felul astuia. Era tolomac, bleg. Aratos, desigur, altfel n-as fi fost aici, dar simplu in gandire, mecanic in ceea ce facea, parea ca are sa se franga cat de curand. Nu-mi place asta la un barbat. Pare asa, cum sa zic, nu prea barbat. El, barbatul, eu, dezamagita.
- Vrei sa mai mergem pe undeva? ma intreba el sfios.
- Paaai, ia sa vedem unde am putea merge fara sa fim vazuti de oameni care ar crede ca facem altceva decat facem. Nu vreau sa ma vada careva si sa spuna ca iar am iesit pe piata, sa zic asa. Nu, n-as vrea asta. Saracul era deja pierdut. Ii tremura nasul, si scapase mult, foarte mult zahar pe langa ceasca.
- Eu zic sa mai stam putin, as mai bea o cafea. Fara zahar, de data asta.
Cum zambea prostutul! Era asa de ametit, desi n-ai fi spus. Parea chiar dur, masiv, impozant, incat, daca as fi fost poate cu 3 centimetri mai scunda, mi-ar fi fost frica de el. Dar eu am ochi pentru d-astia. Si el nu era decat un tip cu un ochi putin sui, nimic suparator.
- Vrei sa vii pe la mine? Asa, pe la vreo cinci? Sase? Sau mai tarziu, sau maine. Cand vrei. Ne uitam la un film, ce zici?
- Nu as vrea sa..
- Sa deranjezi? Ei da, n-am alta treaba, si, oricum, imi lipseste prezenta unui barbat. Nu asa cum crezi tu, micutule, nu, nimic de genul ala. Doar asa. Zic si eu.
- Sa zicem ca as veni, nu stiu, intr-o marti.
- Nu veni marti, nu ma gasesti acasa.
- Nu, era o idee, adica, ipotetic vorbind, daca as veni intr-o zi oarecare la tine...
- Nu marti.
- O zi oarecare, in afara de marti. Si ne-am uita la un film, ai spus, nu?
- Un film, o sticla de vin, muzica, orice.
- Sa zicem ca un film. Ce film? Adica, nu putem sa ne uitam la ceva romantic...
- Vai, dragul de tine, tu ce crezi ca fac, baietas? Atrag tinerei asa ca tine la mine in casa si ii pun sa se uite la filme siropoase? Recunosc, ar fi o tortura extraordinara pentru unul asa ca tine, dar nu, scumpule, am un anumit nivel sub care nu cobor.
- Niciodata?
- Intrebi cam multe.
- Ma interesezi.
- Asta ar fi ceva nou!
Daca s-ar fi uitat macar doua secunde intregi la mine, si-ar fi dat seama ca nu imi placea sa aud asa ceva din gura unui barbat. Ma simteam ca o bucata de carne, vita, in cel mai bun caz. Niciodata pui. Dar nuu, el era sfios, firav ca o caprioara. Teribila insusire ca barbat. Nu-mi placea deloc. Si continuam sa ma intreb daca merita, si daca merita, de ce merita? Merita, desigur. Nu-mi ieseam din mana cat era Q plecat. Oribila porecla, Q. Desigur, nu asa il cheama. Dar eu ii spun Q. Doar eu ii spun Q.
- Eu as fi crezut ca o doamna ca tine...
- Domnisoara.
- Ehm, o domnisoara ca tine primeste numeroase de astfel, cum sa le zic? Sa le zic complimente, sa le zic avansuri? Ajuta-ma putin.
- Eu, una, le-as spune porcarii. Mari porcarii.
- Dar sunt bine intentionate, iti jur!
- Da, asta te face pe tine mai fetita decat restul barbatilor. Nu mi-o lua in nume de rau, dar barbatii nu sunt galanti decat daca vor ceva. De aceea n-ai sa vezi un barbat purtandu-se frumos cu soacra-sa.
- Iti pot demonstra contrariul. Nu vreau nimic de la tine, cu toate astea, ma oblig singur sa ma port cum ma port. La drept vorbind, nici nu m-as putea purta altfel cu tine. Parca o ceri, parca scrie in manualul de utilizare "A se manevra cu maniere."
Era primul lucru amuzant pe care il spusese toata dimineata. Era teribil de plictisitor baiatul asta. Groaznic. Dar tot nu puteam sa-l las asa. Ma chemase la cafea de ceva vreme, si, in lipsa de inspiratie intr-o seara, i-am promis ca il voi insoti in saptama urmatoare. Nu e bine sa iti incepi ziua cu cineva plictisitor.
duminică, 5 decembrie 2010
Ocru turbat si dungi.
joi, 25 noiembrie 2010
Post-fall.
miercuri, 8 septembrie 2010
Holland light. Prologue
sâmbătă, 28 august 2010
Narcotics.
dadada, este vorba de karma. a whole lotta fucking bad karma, but still I/we have nothing left to lose. nu avem nimiiiic. nu avem tigari, nu avem bani, nu avem plozi, doamne-ajuta. nu am nimic, nimic, nimic. UN MARE NIMIC. nu te am pe tine acolo undeva ca sa-mi spui ca m-ai bate, nu te am pe tine oriunde undeva ca sa-mi spui ca m-ai da cu capul de toti peretii, nu te am pe tine NICAIERI ca sa-mi spui ca ma iubesti. nu, nu, pentru ca e vorba de karma, karma mea, karma MEA pe care m-am saturat sa o impart cu TINE SAU ORICINE ALTCINEVA.
'with birds I share this lonely view.'
'- Angus, chiar esti dispus sa ma auzi spunandu-ti ca nu imi plac armele de fiecare data cand ne vedem?.
- Este pentru binele tau, norisorul meu.
- Tocmai m-ai facut grasa, imbecilule.'
SAU
sunt dispusa sa ma agat de oricine, oricand, faca nicio obligatie ulterioara, deci, fara sa-mi para rau ca mi-o pune un tip de 20 si 'n' ani. sincer, I couldn't care less about you opinion. ceva de genul: life is for free, but you still have to pay. nu, o sa o 'ard' ILLEGAL, nu o sa platesc nimic, pentru nimic din ce voi face, pentru ca am platit cu suprataxa pentru tot ce am facut pana acum. call me sexually obsessed, call me sexually agressed, for I am none of these, nor shall I ever be.
sâmbătă, 3 iulie 2010
Extravaganza.
luni, 7 iunie 2010
a private bell for inexplicable needs.
marți, 20 aprilie 2010
down to the bone.
miercuri, 24 februarie 2010
douse the lights!.
luni, 15 februarie 2010
denial, denial.
luni, 14 decembrie 2009
derail.
exact ca parul ala,ala al tau.
vagonul ala,vagonul ala-n care am dormit,
exact ca ochii aia,aia ai tai.
miercuri, 11 noiembrie 2009
vineri, 6 noiembrie 2009
nu scriu pentru tine.scriu despre tine.
De 18 luni ma mananci.ma faci cu nervii.ma iubesti.ma ignori.ma minti.[nu ca mi-ar pasa in mod deosebit.].ma mangai.ma atingi.cam tot aia.petting non-stop.bine,daca ne desparte cel mult o masa.nu trebuie sa stam unul langa altul.totul se intampla pe dedesubt.adica pe sub masa.ai tu grija de obicei sa nu fie distanta prea mare.dar cand stai langa mine.nu te poti abtine.te simti de parca n-ai mai futut in viata ta.nu as avea de unde sa stiu asta.pana acum cateva ore,ne-am rezumat doar la atins.pipait.poti sa spui ca este inca o bucata neinteresanta de proza despre o partida tare de sex.dar nu este inca una.este cu totul alta.detaliul esential ai fi tu.da,tu.nu ne-am mai tras-o pana acum.vezi?.asa se explica multe.tu spune-mi daca ti-a placut.a,dar stai.mi-ai spus.in timp ce si dupa ce.oare vroiai sa faci asta si cand nu puteam sa ma misc?.daca da,tocmai mi-ai deschis apetitul.din nou.ma excite.al dracului de bine.al dracului de tare.spune-mi ca seamana cu “justify my love”.madonna,adica.spune-mi asta si iti ridic statuie.in costumul lui adam.dar,defapt nu.nu vreau sa se uite toate pipitele la tine.nu in halul asta.mai ales ca s-ar putea sa te vada si copii.nu pe tine,statuia.imagineaza-ti socul cand vor vedea.cand te vor vedea.s-ar putea sa devii subiect de roman intr-o zi.sau macar o parte.esti constient de faptul ca inca o tin tare cu romanul,nu?.i got your phone number written on the back of my bible.uite ce nu inteleg eu.cand suntem la tine acasa,suntem impreuna.cand suntem la mine acasa,nu iti pasa.hai,spune.de cate ori ai dormit in patul meu?.de 3-4 ori?.eu de cate ori am dormit in patul tau?.ah,stai.inca nu am dormit.i like the smell of it in Hollywood.nu am nevoie de Hollywood.am camera ta.noaptea asta si maine.poate si noaptea urmatoare.recuperam,recuperam.un an jumate de futut timpul aiurea doar pentru ca eram la mine acasa.nu e putin aiurea?.
